Gânduri de 22

Să ne (re)îndrăgostim de lectură

⚙️ Zilnic, suntem martori ai progresului și parte din el. Uneori ne provoacă, alteori ne face să fim confortabili. Cert este că îl folosim pentru utilitate. Reușim să ne avântăm într-o cursă cu timpul, uneori fiind fruntași, ne duelăm cu distanțele, atingând victorii mari și creștem dragostea pentru tot ce înseamnă…viață.

❤️ De viață sunt îndrăgostit de când mă știu. De lectură însă, nu de prea mult timp. Mai mereu au existat cauze și scuze(recunosc) de a nu citi. În perioada colpilăriei m-am bucurat de basme, povestiri, povești și narațiuni de tot felul. Îmi plăcea mult să cunosc personaje fabulose, să cunosc acte pline de curaj și să mă bucur de finaluri fericite.

👶 În adolescență, am dat prioritate la alte activități și lecturii mai puțin(vorbesc de beletristică) indiferent de sezon. M-am orientat către joacă, desen, dans, ajutorul părinților prin gospodărie, învățat bine la școală, hoinărit dealurile, furat cireșe, mers cu vaca pe pășuni și multe altele. În acea perioadă lectura parcă încetase să mai existe.

Am trecut rapid prin liceu, unde a existat presiunea lecturii: pentru redactarea unor esee, rezumate, compuneri, etc. Și desigur pentru a fi pregătit în momentul în care mă voi confrunta față în față cu marele Bau Bau, bacalaureatul la limba română. Plus la toate am dezvoltat o pasiune pentru scris. Întodeauna lăsam tema pentru acasă la limba română. Pe la 12 noaptea, cu muzică în căști, îmi dădeam întâlniri cu muza. Subiectul propus ne era pădurea, iar cuvintele stele de pe cer.

📚 În facultate, am avut unele mici ”scăpări ”. Mi-au nimerit niște cărți care mi-au trezit interesul și le-am devorat în câteva ore. Și după iarăși am intrat într-o monotonie. În tot timpul, lectura de știri, articole științifice, curiozități a fost prezentă. Nu știu dacă o putem numi lectură. Aș prefera să o numesc ”informare”.

De la un timp m-am întrebat de unde atâta lene și lipsă de dorință pentru acțiunea de a citi? În toată nebunia de a fi pe social media, am uitat cum e să mai deschid o carte și să mă bucur de lumea interioară de acolo. Și în așa situații ajută mixul de determinare-impunere. Când te determini să faci ceva, ți-o și impui, iar când ți-o impui, te și determini simultan.

✍️ Am început să întreb prietenii ce cărți citesc la moment. Am apelat și la lumea frumoasă de pe Instagram. Mi-am făcut o listă dolofană. Am realizat(a câta oară) că lectura te ajută mult la scris. Mai ales când ai o slăbiciune pentru el și vrei să transmiți gânduri și altora, nu doar să le faci prizoniere în propria-ți minte.

⁉️ Nu vreau să inițiez discuția despre avantajul lecturii. Multe dintre ele le cunoaștem, puțini însă le simțim. Poate pentru că ni se pare plictisitor, poate costisitor, poate… (Mereu există un poate.) E important să știm de ce vrem să citim și ce vrem să citim. Să alegem cărțile pe care le considerăm potrivite pentru noi. Să știm să direcționăm infomația primită sub forma unui gând, a unui proiect, a unei activități concrete.

🏆 Vă propun un challenge: să (re)îndrăgostim lectura mai mult. Să fim noi cei care oferim provocarea și tot cei care luăm premiul. Care este premiul vă întrebați? Al meu este împlinirea. Al vostru?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *