Turist în țara mea

Oradea, ești forță!

Un oraș despre care am auzit o mulțime de lucruri precum frumusețea arhitecurii, oamenii calzi și primitori, studii de calitate datorită universității de acolo, etc. Un oraș care demult se afla pe lista mea personală de orașe care trebuiesc vizitate și explorate. Tentația și interesul față de el își au ascendența din articolele citite din zona turismului românesc, a incluziunii acestuia în topurile din publicații internaționale precum The Guardian, a poziției sale pe Trip Advisor dar și a pozelor de pe Instagram care urmăreau promovarea acestuia în rândul celor mai frumoase orașe ale României. Această tentație atingea cote maxime atunci când prin intermediul cunoștințelor mele din Oradea, studenți și ei, puteam vedea cât de mult ei se bucură în a fi în acel oraș: poze, videouri, stories pe Instagram. La sfârșitul lunii octombrie, a anului curent, tentația a reușit să-și ia avânt și să marcheze un gol în favoarea ei. N-am opus rezistență. M-am înarmat: cărți, câteva mici gustări, căștile, power bankul și multă foame în a decoperi acest oraș.

Odată ajuns, am întâlnit dificultăți minore în a mă orienta mai ales că transportul public nu era atât de accesibil, fiind perioadă de weekend. Și oricum, mie personal îmi ia ceva timp să mă orientez, mai ales că în Oradea am avut plăcută experiență să cunosc tramvaiul. Element de noutate fiind, am decis că trebuie să folosesc această mică oportunitate de a fi călător de tramvai, mai ales prin prisma simțurilor care ți le oferă acesta, cel puțin la început. O mică incluziune în trecut, posibilitatea de a studia în detalii orașul și viteza optimă sunt elementele care au definit scurta călătorie aproape de apartamentul care l-am închiriat timp de două zile, un pic departe de centrul istoric dar drăguț, curat, cu o ambianță plăcută și cu strictul necesar. După o scurtă odihnă și o mică gustare, am decis să purced la scopul propus. A merge pe jos până în centrul istoric nu a fost o idee bună , mai ales când în picioare ai niște ghete Chelsea, cu elemente a pantofilor Oxford, un pic pe platformă, luați din riscul de a nu fi victima ploii. După undeva 40 de minute am reușit să găsesc centrul istoric. 40 de minute în care am crezut că nu sunt pe traseul corect, în care picioarele îmi dădeau de știre că e nevoie de un popas și în care nerăbdarea creștea cu ritmuri alerte. Odată ajuns în centrul istoric, am început cu o cafea, proaspăt prăjită, surpinzător de bună alături de prăjituri home made. Am rămas la o opțiune din Etiopia, un clasic cappuccino, dar cu o cremă gustoasă, servit în cești de ceramică de un verde închis alături de un brownie cu banane și fistick. Pot spune cu siguranță că a fost unul dintre cele mai bune cappuccino servit de mine vreodată, de și nu

sunt un consumator înrăit al cafelei, parte a unei serviri atente și grijulii.

Centrul istoric însă a meritat tot traseul și așteptările. Stilul baroc, unul impozant și omniprezent se regăsește în majoritatea bisericilor precum Biserica cu Lună, Biserica Sfântul Ladislau, Catedrala Sfântul Nicolae și poate fi ușor recunoscut prin personajele care săvârșesc fapte eroice și vitraliile viu colorate. Pe de cealaltă parte stilul ecletic, cel care m-a uimit cu adevărat, definit prin faptul simetriei și anume că dacă pe o clădire care aparține acestui stil, la mijlocul ei ai trage o axă imaginară, atunci cu ușurință vei putea observa că acele 2 jumătăți sunt identice. Am rămas plăcut surpins de Primărie iar sediul Băncii Transilvania este unul splendid. Cetatea Oradea, simbol al renașterii, cu elemente gotice, este cea care mi-a furat câteva ore în analiza arhitecurii, parcului viu cu lacurile sale cu nuferi, sculpturilor metalice dar și a restaurantului atât de drăguț, care oferă o foarte bună vizibilitate datorită marilor geamuri de sticlă. La rândul său Palatul ”Vulturul Negru”, în formă de Y, cu o mulțime de puburi, birouri și cazinouri, cu cele 3 intrări ale sale oferă o multitudine de curbe, culori, dar și impozantele candelabre reprezintă o adevărată bogăție vizuală pentru acest oraș.

Zona pietonală oferă un spectru larg de restaurante și cafenele, o imagine diversă oferită de turiștii veniți din diferite colțuri ale lumii dar și de magazinele cu produse tradiționale precum pălincă, vinuri din zona Câmpiei Crișane, costume populare și tradiționalele magnete de frigider, toate la prețuri accesibile. Seara datorită reflexiei de lumini, zona pietonală capătă cu un tot alt aspect decât cel oferit pe timp de zi, cu o variație de culori bogate precum albastru, galben, maro și ușoare elememte de culoare roșie. Seară am decis să o marchez cu o cină tradițională, fapt care m-a introdus un pic în dificultate, constatând că în Oradea nu sunt atât de multe restaurante cu specific tradițional. După o serie de căutări, am reușit să identificăm unul plăcut, cu elemente tradițonale și feedback pozitiv din partea altor vizitatori. Platoul format din mămăligă, murături și o varietate de afumături au reprezentat un frumos sfârșit a experienței în Oradea, dar mai ales delicos.Un oraș extraordinar. O spun cert și încrezut. O arhitecură deosebită, caracterizată prin elemente viu colorate, bogate în forme și reprezentare, oameni gata să te ajute, cafenele drăguțe și o atmosferă pe alocuri de sărbătoare. Toate astea le-am putut absorbi și am putut să mă bucur de ele. Revenirea  în acest oraș este una garantată   în orașul cel mai frumos de până acum vizitat de mine, în România. Înarmarea pnetu următoarea călătorie va avea loc cu niște teneși comozi, baterie maximă în telefon pentru a surpinde delicii vizuale și o mai mare poftă de explorare.

Oradea, ești forță!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *