Vinostoria

Malbec de Purcari pentru dorințe mari

Există momente în viață când dorința trebuie lăsată să dospească. Așa domol, neforțată și uneori chiar răscolită pentru a-i simți intensitatea asemenea unui jăratec. Facem asta pentru a-i înțelege importanța și cât de tare ne poate răscoli sufetul numai de la ideea împlinirii sale.

Malbec de Purcari a fost o astfel de dorință.

O dorință pe care am realizat-o demult. O dorință care n-a constat în a intra în posesia vinului, pe cât în așteptarea momentului oportun de a-l sorbi. A fost nevoie de vreo câteva luni bune ca să fie deschis și îmbăiat cu atingeri și buze.

Deși în majoritatea cazurilor sunt adeptul acțiunii pe baza impulsului, acest vin am simțit că trebuie să-l las în tihnă. O tihnă necesară pentru momentul când îl voi deschide, să-i permit să mi să se întipărească în minte.

Un vin sec, din 2018, în ediție limitată. Un vin care s-a bucurat de compania Traminerului de Purcari, alături de care s-au lăsat măgulite de timp. Despre acest vin, vă invit să citiți aici. De la prima înghițitură i-am simțit savoarea și gustul tentant care urma. A fost licoarea care mi-a potolit foamea de vin bun de care sufeream controlat de o bună perioadă de timp.

Gust și note olfactive

Malbec de Purcari oferă o explozie de gust, aromă și dorință de continuitate a contextului în care este servit. Vinul oferă o nuanță plăcută de rubiniu, cu reflexii purpurii, având la bază combinații olfactive îndrăznețe și curajoase. Aici, vorbim despre subtilitatea notelor de mure, coacăze negre și violete.

Subtilitatea se regăsește în gustul domol, controlat, neagresiv, datorită taninilor moi și mătăsoase. O subtilitate care oferă cel mai mare preț momentului în care este savurat, lăsând amintirea unei experiențe frumoase și deosebite.

N-a existat un moment în care să fi simțit că aș vrea să-l las să se odihnească, datorită gustului profund și atrăgător. Alături de legume la cuptor și carne de rață, ulterior trasă la tigaie cu unt și ierburi aromatice, vinul s-a comportat demn.

Demnitatea și savoarea m-au însoțit pe tot parcursul servirii și descoperirii acestui vin, de care nici dacă aș vrea, n-aș putea curând să uit. Nu pentru că n-aș vrea. Cert, pentru că n-aș găsi puterile necesare de a-mi crea o stare a uitării cât de mult nu mi-aș da silința.

Acest articol a luat naștere într-o seară de duminică pe fundal de muzică chill, sorbind a 5-a parte din vinul care se face vinovat de acest articol. Vina o poartă și pentru modalitățile de preparare a unor ficăței de pui la tigaie cu multă ceapă și nițel usturoi, dar și cu o mămăligă lângă. Dacă și numai dacă ți-a plăcut acest material, te invit să-l împărtășești cu cei cărora lectura lui le va oferi plăcere. De altfel, salut primul articol din 2021 și multe altele care vor urma. Voie bună să avem.

Lasă un răspuns

%d bloggers like this: