Gânduri de 22

Dragoste pentru pălării, spune-mi tu de unde vii?

Mă însoțește mai mereu, de e ploaie sau frig, soare sau ger, îmi dăinuie creții și îmi oferă o stare de spirit, plină de viață și energie. Prefer să o port, atât cu adidași sau pantofi eleganți, văzând cu ochiul neînarmat, că se potrivește și că e o piesă fără de care, într-o oarecare măsură n-am stare. Trăiesc o frumoasă obsesie de care nu vreau să scap, ba mai mult, contribui la dezvoltarea ei atât sezonier cât și anual, prin achiziții, combinații vechi și noi. Dacă încă nu v-ați dat seama despre cine sau ce povestesc cu atâta ardoare, zic să elucidăm misterul. Cea care a intuit această discuție este ea, pălăria mea, sau mai bine spus dragostea pe care o nutresc pentru acest accesoriu vestimentar, plin de personalitate, charismă și atitudine.

O regăsiți în sloganul blogului, în majoritatea pozelor de pe social media sau în viața de zi cu zi, dacă avem bucuria reciprocă, în a ne întâlni și împărtăși momente, amintiri și experiențe. Pălăria, și-a făcut apariția în anul I de facultate, în contextul unor condiții de organizare a Festivalului ”Basarabia”, festival organizat pentru promovarea unor valori basarabene precum portul tradițional, dansul, gastronomia. În cadrul expoziției de bucate tradiționale, parte a festivalului, la care am fost organizator și participant, care povestea persoanelor care se declarau interesate de bucate, oferite spre degustare, era nevoie să port pălărie pentru a consolida imaginea, unui mândru fecior moldovean. Am reușit să fac rost de una neagră, ce-i drept de la o fată, dar unisex, care mi-a plăcut din start, mai ales că ne-am pliat unul cu altul, foarte bine. În cadrul expoziției, oamenii își exprimau dorința nu numai de a degusta, ci și în a face poze cu noi, cei care le ofeream informații, doi băieți și două fete, primind o serie de complimente. Acel fapt a fost cel care a spart gheața, și datorită căruia, ulterior am decis să o port la after party-ul din seara aia. Am făcut o combinație din pantofi casual, pantaloni negri și ei casual, de un bumbac fin, cămașă albă, bretele, pălărie și mult zâmbet. Mulți m-au flatat cu vorbe bune și dorința de a mi-o fura.

Una dintre primele poze cu pălărie, Sibiu, 2016

După experiența propriu zisă, mi-am zis că nu trebuie să mă despart de o plăcere care se afla în plină geneză, propunându-mi drept scop să-mi achiziționez și eu una. Și acum țin minte, cum am reușit să fac rost de una, la reducere, de la un brand internațional, la numai 15 lei. Bucurie mai mare pentru un student nici că putea fi. Mă străduiam să o port echilibrat atât cromatic, cât și din perpectiva materialelor pe care le alegeam. Fericirea a durat mai mult de un an, până în momentul în care mi-am zis că are nevoie și ea de o curățire generală, până atunci recurgând la un ușor periaj. Nimeni nu mi-a zis că nu trebuie spălată în mașină, pentru că rotațiile, pur și simplu o vor deforma. Astfel, m-am învățat că pălăriile și mașinile nu trăiesc o relație frumoasă de amor, și că ar trebuie să manifest mai multă grijă și atenție.

Mă simțeam de parcă mi s-a furat una dintre cele mai prețioase comori pe care le aveam la moment. Dar n-am căzut pradă regretului, ci am tras concluziile necesare. La un scurt timp, mi-am luat altă pălărie, la fel de culoare neagră, mai masivă și moale la material, în plină primăvară, fiind prielnică pentru purtarea ei la palton. Deoarece sunt mai mult adeptul unui stil smart casual, acea pălărie nu îmi satisfăcea toate doleanțele fiind potrivită pentru anumite ocazii, mai speciale. Într-o bună zi, mi-a făcut cu ochiul una mai bombată, mai strânsă și dură. N-am stat mult pe gânduri pentru că știam că era ceea, de ce aveam nevoie. Într-o vizită în Sighișoara, articol pe care îl poți lectura aici, mi-am achiziționat încă una, din paie, numai bună pentru sezonul festival, când gustul de hamei și fetească albă ne cheamă la taină.

Cluj, 2019

La moment am 3 pălării, la care țin mult și le îngrijesc. Deși pentru unii par simple accesorii, vreau să zic că nu este așa. Istoria lor este una bogată. Le regăsim la burghezie, oamenii de artă, în Vestul Sălbatic și în orice colț al lumii, în diversele lor forme, culori și semnificație. Sunt purtătoare de atitudine și banalitate, stil și lipsa lui, siguranță și dorința jucăușă de a încerca noul. E greu să fii purtător de pălărie când nu te regăsești, nu îi oferi atitudinea potrivită sau din contră , doza de nebunie necesară. Mi-am pus deseori întrebarea dacă această ardoare este cumva ascunsă în rădăcinile  familiei mele, însă răspunsul se pare că nu se ascunde în ele, deși din partea ei primesc flatări și încurajări. Dacă nu sunt o continuitate, atunci voi fi începutul.

Te îndemn și pe tine să încerci o pălărie și să nu crezi cumva că nu te va prinde. Dacă ai făcut deja și ai rămas pe aceeași idee, te contrazic: doar n-ai găsit pălăria potrivită, fie că ești reprezentant al sexului frumos sau a celui puternic. Încearcă să asortezi o pălărie cu o cămașă , un sacou sau un palton, care să-ți pună în valoare masculinitatea. De asemenea, acordă maximă atenție la material, nuanță și structura. În cazul în care eșți domnișoară, poți merge încrezută pe o rochiță cu motiv floral, o pereche de blugi de tip boyfriend sau un poncho. Provocă-te și alege noi forme, culori și combinații. La sigur vei rămâne surprinsă de splendoarea care se poate ascunde în tine și poate fi scoasă la lumina soarelui, cu o pălărie. Hai sus în picioare și pălăria pe cap!

De e iarnă sau e vara, tot îmi port pălărioara. E o obsesie asumată, dulce și vinovată. La rândul meu, nu-mi rămâne decât să-ți spun să explorezi și să te descoperi. Frumosul e în noi. Deci, dragostea pentru pălării, îmi spui oare de unde vii?

Photo credits: Vadim Ungureanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *