Episoade

Doru-călătoru’: Nebunie-n călătorie

 A spune că sunt fascinat de România, înseamnă a nimic nu spune. Acest fapt oferă un etuziasm aparte în a fi student aici. Gândul că atâtea locuri sunt nevizitate, mă frământă. Și știu că e suficient un: ”Bună dimineața, un bilet vă rog spre…”, plecând de la ideea că student fiind, ai gratuitate din partea statului român în ceea ce privește transportul feroviar. Sunt un călător înrăit și recunosc acest fapt, fără nici o rușine.

Am creat un propriu sistem care nu este perfect dar nici că ar tinde spre a fi. Sezonul de călătorii la mine cunoaște linia verde, de obicei când e un timp frumos, cald, prielnic și cu răsărituri greu de descris. Fac referință la sfârșit de primăvară, vară și început de toamnă. Adică soare, vestimentație ușoară, dimineți nerăcoroase și bere. Multă, multă bere. Diversă, brună sau nepasteurizată. Dar nu despre bere vorbim azi, ci despre nebunia conceptului de călătorie.

Acea gratuitate despre care am pomenit mai devreme și un cuplu de prieteni tare apropiat mie, au servit drept catalizatori în a începe să dezvolt această pasiune de a călători, descoperită pe parcurs, la fel cum spune o vorbă din popor: pofta vine mâncând. La fel a fost și în cazul meu. Acești prieteni, odată pe lună reușeau prin organizare, bani puțini și multă dorință să descopere un nou oraș din România, iar după aia și alte țări vecine ale acesteia. Văzând toate aceste lucruri, mi-am pus întrebarea: De ce ei pot și eu nu? Nu cu ranchiună sau invidie, ci din curiozitate.

Ah da, sistemul. Acest sistem se descrie prin intermediul trezirilor matinale, sau foarte matinale, vorbind de ora 6, dar chiar și 3, facerea de sandwich-uri, stropirea cu foarte multă apă rece pe față în speranță să alung somnul. În ordinea de idei în care știi că te vei trezi atât de dimineață, ar trebui să te bagi la somn la 10 seara măcar pentru a avea un somn cel puțin de 5 ore. Frumos în teorie, mai greu în practică. Până la urmă de ce să o faci, când ai timp în tren să faci atâtea lucruri, inclusiv și să dormi? Pare că trezirea matinală din start garantează sosirea la timp la gară și plecarea armonioasă din ea. Iarăși, intervine partea practică. Mai mereu, iau taxiul în grabă, pomenind toți sfinții ca taxistul să apese din plin pe pedala de accelerație iar după aia să demarez un maraton de unul singur, eu fiindu-mi singurul oponent până la gară ca să prind bilete. Odată ajuns în tren, mă bucur că din nou, n-am scăpat trenul și sunt mândru de mine, promițându-mi că nu se va mai repeta. Ca să fie clar, așa se întâmplă mereu. 😀

De ce atât de dimineața? Pentru că, răsărituri. Îmi place la nebunie să surprind răsărituri dar și să le fotografiez. De asemenea, la momentul când ajung în acel oraș, nou sau deja văzut, surprind momentul când acesta începe să fie plin de zgomote, oamenii merg la muncă, iar cafenelele își deschid prietenos terasele, așteptând noi clienți. Mă simt de parcă, sunt partea acelui oraș, amândoi frecându-ne la ochi încă din dorința de a mai dormi. Pentru a scăpa de acea stare, deloc plăcută, amândoi sorbim câte o cafea, de specialitate, eu din El Salvador, el însă din Cost Rica. Astfel, după o cafea bună, cu un pliculeț de zahăr brun și puțină scorțișoară, purced la descoperirea orașului.

De obicei, nu țintesc spre orașe mari, larg cunoscute. Recunosc, am început cu ele, precum Brașov, Iași, Sibiu, Oradea, București și altele. Însă treptat am zis că și celelalte merită să le ofer o șansă, trecându-le pragul. Pot cu ușurință să folosesc cuvinte minunate pentru a descrie un oraș, însă când fizic, te afli în acel oraș, senzațiile te învăluie, fiind unele de împlinire, fericire și de explorare.

Călătoria se iubește cu lectura. În tren, în funcție de distanța parcursă, ai timp să citești. Dacă găsești scuze că n-ai timp, uite cel petrecut în tren este unul prielnic în a cunoaște noi personaje, întâmplări și stări. De asemenea poți să cunoști oameni interesanți, ascultându-le poveștile de viață, de exemplu experiența unui doctor din Danemarca în șederea lui în România și planurile lui de viitor, cu care poți să-ți împarți bateria telefonului pentu că al lui e pe zero, iar efectuarea unui apel important fiind cordială pentru el, așa că în cele din urmă, îi oferi ajutorul.

Important însă, călătoria se iubește cu tine. Dezvoltă această relație și vei rămâne uimit câte abilități îți poate descoperi aceasta. Provoacă-te și ieși din zona de confort, căci e despre încercare, descoperire și explorare. Ai încredere în tine și dezvoltă hobby-ul ce ține de călătorie, e o splendidă chimie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *