Gânduri de 22

Din ale masterului și nu doar

Sunt uimit și recunoscător. Nu m-am așteptat la o reacție atât de caldă din partea voastră în ceea ce privește experiența de viitor student în România. Trebuie să recunosc că nu-mi doream să împart această experiență. Nu acum. Voiam ca timpul să le pună pe toate la locul lor. Amintirile însă, încă proaspete și dragi ca de odinioară au jucat drept un catalizator în realizarea reacției chimice între dorință și împărtășire.

Am realizat că la sigur vor exista alți tineri care vor avea o serie de dificultăți, în materie de alegeri, compromisuri și provocări. Dacă din întâmplare vor da de aceste gânduri, care ulterior îi vor ajuta într-o anumită măsură, bucuria va fi de partea mea.

Drumul către master, deși este o experiență diferită, nu se lasă păgubașă din perspectiva alegerilor, provocărilor și situațiilor neprevăzute. Mi-am spus că de data asta trebuie să marchez eu în poartă, ci nu soarta, străduindu-mă ca drumul meu către Cluj să fie mai mult decât realizabil. În pofida faptului că munceam, îmi scriam licența, învățam pentru examenul de admitere în predarea licenței, dar și pentru sesiune, eram în plin proces de construcție a blogului, mi-am făcut timp ca să îmi revizuiesc principiile și pretențiile de la mediul academic din România.

M-am orientat spre dezvoltarea artistului din mine (și râd acum din plin). Mi-am dorit un mediu dinamic, în care să interacționez cu oameni creativi, să explorez noi abordări și să creez. Am ales PR-ul considerând că îmi satisface doleanțele practice încadrate în rame teoretice.

Am vrut să îmi dezvolt latura creativă, să explorez secretele discursului, să fur câte ceva din fotografie, să studiez campanii de publicitate și pr de notorietate, să înțeleg mișcările inteligente ale unor mai companii și…multe altele. Și încă mai vreau. Abia intru în pâinea domeniului, fiind relativ străin. Deseori abordez unele probleme din perspectiva tânărului specialist de relații internaționale(cum îmi place mie să spun) pe care l-am crescut în Sibiu, timp de 3 ani. Uneori mă ajută, alteori îmi pune bețe în roate. Contrar acestui fapt, îmi place să analizez o problematică din mai multe dimensiuni.

Deseori am ocazia să aud nemulțumirile că o facultate sau alta e puțin deschizătoare de drumuri. Sigur dacă judecăm din punctul de vedere al cerințelor de pe piață, multe facultăți ar trebui să dispară. Însă ce ne facem cu plăcerea? Plăcerea de a studia ceva pentru care simțim o afinitate deosebită și lăuntrică? Sunt de acord că plăcerea nu umple frigiderul. Însă consider că dacă ne străduim și suntem în continuă căutare, faptul că ne va surâde norocul e garantat.

Sigur că nu exclud și reprofilarea. Niciodată nu e târziu să-ți schimbi domeniul și să explorezi noi activități. Și aici dau exemplul meu. Am realizat că domeniul relațiilor internaționale este unul vast, oportun și interesant, pentru cineva care într-adevăr dorește să-l descopere și să extragă beneficii maxime. La fel ca și orice alt domeniu. Însă nu e pentru mine. A fost o experiență plăcută și oferitoare de oportunități, pentru cine și-a dorit să le identifice.

Consider că nu există facultăți fără rost, ci doar alegeri greșite. Sunt nenumărate cazuri în care dintr-o întâmplare, foarte mulți ajung să-ți descopere o pasiune pe care nici că bănuia că o au. Sau aleg să facă în paralel și niște cursuri de instruire profesională. Sunt pentru libertatea de a alege, dorința de a te căuta și curajul de a te găsi. Nu exclud faptul că poate nici PR-ul n-o să-mi ofere satisfacția de realizare a așteptărilor pe care le am, în materie de ceea ce vreau să fac din punct de vedere profesional.

Am învățat că adevăratele oportunități sunt în acele chestii extra în care te avânți să le practici: conferințe, workshopuri, traininguri, dezbateri și multe altele. Implicându-te, îți faci noi cunoștințe, descoperi caractere, personalități și povești; multe povești. Unele așteaptă să fie descoperite, altele stau în tihnă și contemplează.

Realizez că v-am aruncat într-o nebuloasă de idei. De fapt totul se rezumă la un singur gând: continuați să vă căutați. Să vă explorați plăcerile, hobby-urile, micile talente sau înclinațiile și crede-ți în voi. Creșteți artiștii pe care unii dintre voi i-au ascuns adânc și n-au în gând să-i scoată la lumină în viitorul apropiat. Să nu vă fie frică de schimbare! Să fiți deschiși către reorientare, încercare, provocare. Mereu, cu a voastră inimă mare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *