Gânduri de 22

Depășește limitele. Provoacă-te și provoacă!

Niciodată nu e prea târziu. Sună pompos, frumos, însă ține cont de realitate! De câte ori ai uitat să feliciți un prieten bun cu aniversarea și ai făcut-o în ziua ulterioară? Cel puțin mie mi se întâmplă. Suntem oameni. Însă cert e faptul că acest lucru este o explicație, nu o scuză excesivă. Zic că nu e prea târziu, pentu că e mai bine să regreți că ai făcut, decât că n-ai făcut. Înțeleg. Se naște în tine, crește și preia controlul pe o mulțime de paliere ale minții tale. Frica, sau mai bine spus lipsa curajului. Încerci să eviți judecata socială, critica și clasicul ”arătatul cu degetul”. Însă fii sigur că aceasta este prima treaptă spre ceea ce tinzi sau către ceea ce vrei să obții.

De obicei, majoritatea oamenilor nu investesc încredere  în propria persoană, pentru că le e frică de dezamăgire și au nevoie de timp. Tu însă continuă să faci, ceea ce faci. Că e bine, sau mai puțin bine, vei realiza pe parcurs. Calitatea se șlefuiește asemenea unui fildeș, în timp și cu timp. Vorba vine, nici Roma nu s-a construit peste noapte. Realizez că te arunc într-o mare de gânduri și încerci să le înțelegi geneza și direcția de orientare. Lasă-mă să-ți explic. Acea direcție ești tu. Sau mai bine spus ceea ce te motivează, te determină, te inspiră. Vreau să începi să crezi în tine. Să te iubești. Să lași critica personală. Nu zic să n-o ai deloc. Însă crede-mă, există suficiente persoane care o vor face. Și unde mai pui că o vor face gratis. Oferă-le această plăcere. Extrage ce e mai bun, și dă-i bătaie.

Geneza însă își are inițierea în faptul că ne invită să greșim. Rău însă, e să greșim atunci când nu învățăm din eșec. În această ordine idei, folosesc celebra replică din unul din filmele cu Batman: ”De ce oamenii cad? Ca să se învețe să se ridice!” Odată ce ai extras o morală, un acel ceva pe care îl vei folosi în viitor, ești în câștig. Ceea ce încerc să-ți transmit este faptul că trebuie să crezi în tine și în ceea ce poți. Să fii asumat, să investești curaj și nebunie. Lasă limitele, provoacă-te și provoacă. De obicei, două categorii de oameni reușesc: curajoșii și nebunii. Tu, din rândul cărora faci parte?

Revenind la o idee inițiată anterior, lumea e în continuă evoluție. Ea critică și este criticată. Tu din acea critică, culege fructele cele mai dulci și hrănește-te din ele. Continuă în a fi meșterul propriului drum. Investește sudoare, idee și ”eul”. Cum adică eul? Simplu. Folosește timpul în favoarea ta și utilizează-l asemenea unei unelte în a-ți șlefui propria personalitate. Crește artistul din tine. Te asigur că marii poeți, chimiști, doctori, etc. au fost batjocoriți și luați în derâdere, fiindu-le călcate în picioare visele, pentru unii vitale. Și ce-au făcut ei? Au mușcat buzele și au continuat. Au făcut-o pe nebunul, au depășit limite, au mâncat greutăți pe pâine dimineața alături de ceaiul englezesc. Au fost oameni, cu frici, eșecuri și dezamăgiri. Dar au crezut. Pe alocuri cu o ușoară doză de fanatism, au continuat. Și da, au făcut al naibii de bine!

Totul e în capul tău! Frica și dezamăgirea. Tu fii neprietenos și deloc ospitalier, și nu le chema la cină. Organzează o petrecere la care invitați să fie lispa de modestie, asumarea, curajul, sârguința și dăruirea. Vei rămâne plăcut surprins de spiritul lor dornic de a-și face noi prieteni. E atât de ofertant. Fii un om al cererii însă oferă și tu. Crede-mă, vor cere mult, însă ceea ce îți vor oferi va fi un deliciu.

Deci, ți-ai pregătit tacâmurile pentru acesta?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *