Gânduri de 22

Timp de cafea? Nu! Vreme de răsfățare.

Alte sunt diminețile când ne lăsăm treziți de aroma ei care umple toată casă sau apartamentul în care ne scăldăm în razele soarelui matinal. Gustul ei, combinat cu o ciocolată, un croissant sau un sărut asemenea unui shot, ne oferă simțuri plăcute și intense. Cafeaua, unul dintre primele lucruri din mediul exterior cu care intrăm în contact, e mai mult decât o băutură, cel puțin pentru mine.

Asemenea vinului, cafeaua este o poezie. Dacă vinul este una îmbuteliată, cafeaua e rescrisă și nedescoperită îndeajuns. Majoritatea oamenilor, o i-au ca pe ceva atare, ca pe o obișnuință. Fiind iubitor de cafea de apoximativ 2 ani, pot spune cu certitudine că fiecare cafea e specială. Aici fac referință la cea de specialitate, proaspăt prăjită și măcinată. Anume pentru acest tip de cafea, mă declar un iubăreț înflăcărat. Nu zic că alte tipuri nu sunt în regulă, doar că eu mă regăsesc cel mai bine alături de cea de calitate mai bună.

Iubesc să iubesc cafeaua. Iubesc să o savurez. Mă opresc într-o cafenea cozy din Cluj, îmi i-au un flat white sau un cappuccino și povestesc. Probabil ve-ți spune că nu e cafea veritabilă. Că ar trebui să-mi îndrept atenția spre preparatele fără lapte. Că anume în așa mod pot simți gustul veritabil. Sunt de acord, prefer însă mixurile de gusturi. Prefer să simt atât dulceața laptelui, unul la fel de calitate cât și amarul cafelei. Sunt zile în care consum cafea fără lapte, dar încă nu sunt obișnuit. În așa cazuri, trebuie să am un pahar cu apă lângă mine pentru a neutraliza ușor gustul dulce-amărui și plăcut al cafelei.

Ador să împărtășesc cafeaua cu o persoană dragă, interesantă și iubitoare de ea. Dacă știu că interlocutorul meu nu este atât de pasionat, încerc să îi stârnesc curiozitatea către alte preparate, decât cele pe care le consumă de obicei. Mai mereu aleg în favoarea cafenelelor mici, cu cafea de specialitate, având câteva mese, în care pot să citesc, să scriu un articol, să mă bucur de muzica bine aleasă, precum un blue sau jazz, să privesc oamenii grăbiți pe geam și să creez un dialog cu proprietarul sau barista, care îmi povestește despre plăcerea lui de a se dedica cafelei și unele secrete ale acesteia.

Deseori dacă o cafea este nu doar bună, dar și arată bine, ceea ce în unele cazuri este posibil, iar în altele nu, nu ezit să îi fac o poză și să o pun pe story, pe instagram. De ce să nu să se bucure și alte persoane de o cafea bună? Pentru mine, nu este doar o băutură caldă, ”dătătoare” de energie, ci un motiv de a povesti, de a cunoaște un om interesant, de a socializa și a pune baza unor noi proiecte și idei.

În cazul în care timpul îmi permite să servesc o cafea, o fac într-un local. Dacă sunt grăbit și am nevoie de ceva care să mă bucure de dimineața, atunci recurg la această mică mare plăcere în varianta to go. Nu beau cafea doar de dragul de a o face. Beau cafea din plăcere și curiozitatea față de efectele benefice ale acestui minunat preparat. Uneori pot să ies singur cu mine și să beau o cafea în liniște, fugind până în cosmos și revenind repede la stația de autobuz la care am nevoie.

Trebuie să recunosc, majoritatea pozelor pe care le fac atât pentru blog cât și pentru instagram, sunt realizate dimineața: cu lumina aia de răsărit, oameni puțini, liniștea de după o noapte tainică și după o cafea bună. Am o altă stare de a crea ceva interesant după o cafea servită cu un banc, un vis, un biscuit sau toate împreună.

Acasă, mama mă răsfață cu copturi și cafea la cafetieră. Dimineața, ies în ogradă privind câmpiile și pădurile verzi care se întind la zeci de kilometri, încercând să cuprind tot cu vederea și povestesc cu ea. E un ritual special și plin de dor. Am înțeles că dragostea pentru cafea vine și de la ea. Uneori exagerează asumat cu numărul ceștilor, recunoscând că nu poate face față tentației. De n-aș fi fiul ei, nu cred că aș înțelege-o.

Îmi place să cred că dragostea pentru cafea va dispărea numai dacă aceasta va înceta să existe. Atât timp cât mirosul mă vrăjește, iar gustul mă îmbată, nu fac decât să mă bucur de această poezie descoperită și tot nedescoperită încă. Am să continui să colind cafenele, să cunosc oameni interesanți, să ascult povești și să îmi fac timp pentru ea. Care e ceva mai mult. E vreme de mult răsfăț, pentru un tânăr înflăcărat și iubăreț.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *