Episoade

TEDx Cluj – inimi care într-un ritm bat

Unele idei iau naștere împreună cu noi. Deși noi nu realizăm acet fapt, din lipsa de capacitatea percepției, ele ne însoțesc și se țin scai de noi. Până la un moment când simt că nu mai pot și ne lasă. Pe unele le ținem, le acordăm atenție și le oferim ce e mai bun, pentru a gusta alături de ele din împlinire. Acea împlinire oferită de clipa când privim înapoi și realizăm că totul nu a fost în zadar. Când nu știm din ce moment am dat naștere acelei idei, însă nici că ar conta acel moment. Ne lăsăm măguliți de împlinire și îi oferim iubire.

TEDx Cluj a fost o idee pe care o aveam de mult timp în cap. Știam ce reprezintă, ce îmi poate oferi însă nu știam că ea există deja. Aceasta își cunoștea existența nu ca idee, ci ca o dorință arzătoare, care avea să mă macine până în momentul în care într-o zi de iunie, cu pălărie pe cap și cu mintea însetată după cunoaștere, sub cer clujean, avea să avânt dorința într-un dans cu realitatea, în urma căruia cea dintâi avea să se treacă ușor în neființă.

Înainte de a intra în pâinea acestui articol, să facem puțină claritate. TEDx  sunt evenimente independente, care pot fi organizate de oricine, în orice colțișor al lumii, care obține o licență liberă de la TED, dându-și acordul să urmeze anumite principii. TED (Technology, Entertainment, Design) reprezintă o serie de conferințe globale susținute de o asociație americană non-profit pentru a răspândi „ideile care merită promovate”. (Ideas worth spreading)

Pentru prima oară am auzit de TEDx și TED, de la niște prieteni foarte dragi mie. Am făcut un mini research și am privit câteva filmulețe pe Youtube. Unele m-au prins, altele m-au frapat, unele m-au pus pe gânduri timp de câteva zile, altele m-au lăsat rece. Cert însă este faptul că, tot asta întâmplându-se acum câțiva ani, s-a lăsat cu idei. Pe unele le-am dezvoltat, pe altele le-am abandonat peste câteva momente. Și nu am avut ulterior mustrări de conștiință.

Entuziasmul a început să curgă prin mine din momentul în care m-am trezit. Probabil veți zice că nu era chiar așa important: nu mergeam la un interviu la o companie internațională, nu susțineam un examen greu, nu mă aștepta un drum de mii de kilometri și nu urma să particip la o competiție, rezultatele căreia urmau să fie decisive pentru mine. Contrar acestor fapte, era o zi importantă.

La sigur vă întrebați de ce? Știam că îmi voi da întâlnire cu unele idei care mă însoțesc, mă doboară, mă dezvoltă, mă rănesc, mă fac să cresc și să merg mai departe. Deși asta nu se putea observa pe fața mea, în sinea mea asta se întâmpla. Urma să îmi las ochii să admire, observe și analizeze personalități și ale lor povești. Greutățile prin care au trecut, sursele lor de fericire, supozițiile, viziunile, iubirile, unele dintre ele urmau să-mi rămână în minte și să nu mă lase.

Toată ziua a fost mare nebunie. Lume care se bucura de vibeul bun dat de Radio Impuls, alții se delectau cu salate de la Salad Box și sandwich-uri de la Subway, unii își făceau poze, sorbeau o cafea de la Meron, așteptau cu nerăbdare să guste din preparatele pregătite de Chef Nicolai Tand într-un live cooking show, alții se răcoreau cu o înghețată. Cert era faptul că fiecare își găsise locul în toată marea aia de zâmbete, impresii și așteptări.

Pe moment ce fiecare speaker urca pe scenă și relata gânduri, experiențe, regrete, decizii, greutăți, iubiri, suferințe, cunoștințe și doruri, rămâneam uimit din ce în ce mai mult. De curajul lor, de încrederea de a fi cine sunt și de a face ceea ce fac, cu pasiune, dedicație și sârguință. Fiecare aborda tematica ”What If” într-o manieră caldă, sinceră, proprie. Unii cu toată tăria de caracter recunoșteau greșeli și eșecuri, alții împărtășeau lumină și dragoste, unii se îmbujorau și se lăsau trădați de lacrimi, toți însă trăiau fiecare moment, fiecare cuvânt și toate aplauzele.

2200 de suflete înțelegeau acele greșeli, se lăsau pătrunși de lumină și dragoste, se lăsau cu furnicuțe pe piele și trăiau clipa. În toată lumea aia frumoasă și bună, stătea un băiețandru cu pălărie și zâmbea. Întâlnirile cu unele idei au decurs atât de bine, încât după aia le-a mulțumit pentru faptul că nu l-au părăsit, că s-au ținut scai și i-au oferit pasiunea și dorul de fi ceea ce este el, de a face ceea ce face și de a fi recunoscător, pentru tot și toate, visător și cu inima ce înflăcărată bate.

De la 9 dimineața până al 18 seara, am lăsat pălăria să se bucure. De oameni frumoși, de impresii, de subiectivitatea pe alocuri exagerată, de realizarea unor lucruri, de întrebările cu care a rămas, de slova ascultată și de ideea frământată. TEDx Cluj mi-a oferit ceva ce am căutat de mult timp. Acest ceva, urmeză să fie invitat la unpahar de rose, la apus de soare. Și vom povesti, și vom iubi, și vom trăi…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *