#followcudor Foodmania

Prea multă dragoste pe metru pătrat la Tortelli Pasta Bar

Sunt un gurmand care tinde să-și exploreze pasiunea și dragostea pentru mâncarea bună. Când vine vorba de un preparat interesant și care face cu ochiul, răspund cu reciprocitate la dulcea chemare a papilelor gustative. Când masa e servită cu persoane dragi, mâncarea parcă capătă alt gust. Când aceasta e minunată, e păcat să refuzi.

Ai mei m-au învățat să mănânc tot din farfurie și să mulțumesc pentru masă. Să mă bucur de gustul bucatelor și să fiu mereu recunoscător. De mic am observat că timpul pentru masă nu este doar despre a mânca. De asemenea e despre a vorbi, a sorbi un pahar de licoare rozacee a strugurilor, a dezvolta idei și a împărtăși: mâncare, experiență, bunătate, zâmbete. Am realizat că mănânc din plăcere, nu doar pentru că este o condiție de existență umană.

Dacă mezelurile calde sunt un tărâm explorat și neexplorat încă, cu pastele abia mă avânt în dialog sub soarele de mai și o bere rece, la halbă. Vorbesc despre alea făcute în casă, cu o mulțime de sosuri, condimente și iubire. Cu toții ne delectăm cu o carbonara sau niște bolognese între pereții care ascund cel mai mult mister și regăsire, pereții casei, însă la un moment dat ne dorim senzații noi, cu origini italienești, cu mireasmă de busuioc și un mix de sosuri.

Pentru aceste senzații și nu doar, am mers la Tortelli Pasta Bar, în Cluj. Am auzit multe și toate bune. Mi s-a șoptit că au cele mai bune paste.  Mai ales că sunt făcute în casă, cu multă dăruire și dibăcie. Nu m-am luptat cu tentația și am mers să cercetez locul cu pălăria pe cap și o foame de lup. N-am dat de nici o oaie, 😀 însă mireasma de la prag mi-a făcut foamea și mai mare.

Situat aproape de centrul pieței Matei Corvin, Tortelli Pasta Bar este un local relativ micuț. Cu un design jucăuș, având mese mici, scaune comode și elemente ce îți captează atenția precum o bicicletă pe perete, borcane de diverse mărimi și forme umplute cu paste, diverse și ele, multă piatră și cărămidă, o mică grădină articifială pe tavan, nuanțe de verde și albastru, o muzică plăcută și ademenitoare toate la un loc, fac ca localul să fie unul primitor. Atât barul cât și bucătăria sunt situate în așa fel încât clientul să poată fi martor la procesul de pregătire a preparatelor sale. Mirosul este un laitmotiv al restaurantului cu care de îndată de împrietenești, timp în care ospătarii îți zâmbesc prietenos și atenți la doleanțele tale.

Odată intrat am fost primit cu voie bună. Am decis să mă bucur de un pahar de Chardonnay și după o lungă analiză a meniului, care era un adevărat dușman în acel moment din cauza foamei, am rămas la Sopressini Pollo e Funghi. Tot meniul flirta cu mine, iar eu nici că mă opuneam. Timp în care îmi sorbeam vinul, luam o porție de vitamina D de la câteva raze care reușeau să intre în restaurant printr-un geam în speranța de a-și găsi un amic cu care să se joace.

La oră de prânz, în zi de weekend am prins liniștea și sfârâitul de paste pe fundalul acesteia. Mi-am băut vinul în tihnă și așteptare de ale mele paste, paste care au venit mai repede decât mă așteptam, ceea ce m-a bucurat enorm. Erau proaspete scoase din cuptor și puteam să văd cum brânza trosnește și umple aerul cu mireasmă. Am fost întrebat dacă doresc parmezan și piper negru peste paste?

În urma răspunsului meu pozitiv m-am trezit cum parmezanul era ras în fața mea, avântându-se într-o baie cu pastele și sosul de smântână, lăsându-se topit și neuitat. Același lucru a urmat și cu piperul. Le-am lăsat un pic să se răcească ca să le simt din plin gustul, timp în care omoram ultimele picături de vin. Fiind tare bun vinul, am decis să mă bucur cu încă un pahar. Venisem să alint gurmandul din mine, dar cu iubitorul de vin cum făceam?

Greu de descris acea porție de paste. Mixul de sosuri dulce acrișor, cu ușoare note sărate ale parmezanului și accentele piperului se îmbinau perfect. Se simțea pe deplin prospețimea pastelor, suculența cărnii și mixul reușit al sosurilor: de smântână, pomodoro și de ciuperci. Ciupercile îi ofereau un plus de valoare alături de pătrunjel. Huh, hai că parcă am reușit.

Am mâncat și nici n-am respirat. Recunosc că nici n-am clipit. Au fost prea bune cu și alături de vin. Aș mai fi luat o porție însă eram pe fugă, iar faptul că reîncălzite după nu vor mai fi atât de bune m-a determinat să renunț la idee. Am rămas atât de plăcut surprins că nu-mi doream să stric propaspăta experiența.

Dacă nu eram pus pe treabă aș m-ai fi stat la o poveste și un pahar de vin. Tocmai de aia mi-am promis să revin și să încerc noi preparate, cu noi așteptări și noi pofte, dar cu un entuziasm și mai mare. Din dragostea care începe să genereze rădăcini pentru paste și pasiunea pentru mâncare bună, aștept soarele și un alt weekend în care să mă delectez cu o porție de paste pe măsură, multă vitamina D și un vin răcoritor, pentru un iubitor și un visător.

P.S. Cu pălărie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *