Gânduri de 22

Mulțumesc Sibiu!

Perioada în care am fost student la Sibiu, în ciclul de licență a fost una plină: de succese, eșecuri, maturitate și regăsire. Succese pentru că am cunoscut oameni educați, cu mult bun simț, de la care am învățat atât de multe și care m-au ajutat să fiu omul care sunt astăzi, mai mult sau mai puțin. Eșecuri, deoarece nu în tot ce m-am avântat s-a soldat cu victorii, rezultate bune și foarte bune, procese în care m-am implicat financiar, emoționat și moral.

Maturitate, fiindcă am crescut și evoluat frumos. Am adoptat noi principii, am început să-mi propun noi obiective, am învățat cum să fiu mai calculat și asumat, mai responsabil și mai înflăcărat. În final, e regăsirea. Am crezut că nicăieri nu e mai bine ca acasă. Și am avut dreptate. La Sibiu nu a fost mai bine ca acasă, unde mă așteaptă pieptul mamei cald și suav, și brațul tatălui puternic și de nădejde. A fost însă acasă; cel puțin timp de 3 ani.

3 ani în care am iubit, descoperit, evoluat, câștigat bănuți pentru micile și marile nebunii de atunci și am crezut. Am crezut în mine și forțele mele. Am avut o sumedenii de dubii și temeri, însă am învățat că e mai bine să regreți că ai făcut ceva, decât să regreți că n-ai făcut.

Am să dau un exemplu ca să introduc mai multă claritate. Se anunțau alegeri pentru noul bord de conducere în asociația de tineri basarabeni din Sibiu. Mai multe persoane mi-au declarat că ar dori să mă vadă acolo, pe motiv că empatizau cu mine și credeau în faptul că persoana mea, are ceva bun de oferit organizației. Le-am mulțumit pentru gândurile bune, dar i-am anunțat că nu mă tentează ideea. Aveam experiența de președinte a consiliului local din liceul în care mi-am făcut studiile, însă asta era altceva.

Am amânat-o până cu o noapte dinaintea deadline-ului. Mi-am pus întrebarea: de ce nu? Știam că va implica multă responsabilitate în raport atât cu oamenii alături de care voi lucra, cât și cu deciziile pe care am să le i-au, seriozitate, muncă și interacțiune cu oameni din diverse domenii. Suna bine, însă eu nu mă simțeam pregătit. Contrar zonei de confort, m-am provocat și am decis să aplic la o funcție de conducere.

Am stat până la 4 dimineața să-mi construiesc CV-ul într-un format necesar. Am aplicat și n-am dat greș. În urma alegerilor, am reușit să obțin acel mandat. Era încă un exemplu care îmi oferea convingerea că trebuie să te provoci, să evoluezi, să crești. Cum? Ieșindu-ți din zona de confort. Nimănui nu-i place, însă de cele mai multe ori anume acest fapt îți deschide noi orizonturi de evoluție și dezvoltare.

Nu pot să nu menționez faptul că în Sibiu mi-am făcut puțini prieteni, dar îmi place să cred că pe viață. Ambițioși, harnici, perseverenți și plini de dăruire. Nu vreau să-i laud, vreau doar să înțelegeți pentru ce oameni simt o chimie. Întâmplător sau nu, au trecut și oameni prin a mea viață care au jucat un rol. Care m-au ajutat și m-au determinat să fiu mai puternic. Le mulțumesc enorm!

Îmi place să cred că nu întâmplător am ajuns în Sibiu. Deși mi-am dorit enorm să ajung la Cluj, după o perioadă am realizat că așa e mai bine. Nu m-am opus valului, ci m-am lăsat dus de el. Cu bune și cu rele, am fost deschis către învățare. Mi-am cunoscut limitele și le-am făcut să crească.

Acum, revin în Sibiu cu dor. Îmi place să mă plimb pe străzile lui viu colorate și scăldate de misterul lunii, să servesc o cafea pe bulevardul central, să mă revăd cu oamenii dragi care își desfășoară activitatea și dezvoltă iubirile acolo. Mă las scăldat de liniștea orașului înserat, măgulit de un jazz ușor care se aude dintr-un pub și răsfățat de un covrig cu ciocolată proaspăt scos din cuptor. Simt că revin acasă.

Cu siguranță dacă ajungeam într-un alt oraș, experiențele erau să fie altele: poate mai bune, poate mai rele. Cert este faptul că datorită (fiind valabilă și sintagma din cauza) faptului că am fost student acolo, pot să spun mulțumesc Sibiu!Pentru a ta frumusețe, al tău mister, oamenii buni și frumoși pe care îi găzduiești și pentru că te lași iubit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *