Turist în țara mea

În Brașov, de 3 ori și toate bune

Situat în centrul țării, înconjurat de Carpații de Sud, făcând parte din regiunea Translivaniei, pe numele său ”Kronstadt”, sau mai bine spus Brașov, este un oraș care poate să-ți provoace un dulce gust prin a sa arhitectură,  gastronomie, varietate de pensiuni și hoteluri unde poți să faci un scurt popas și prin mirosul de vin fiert care te îmbată găsindu-se pe unele dintre străzile principale aferente zonei centrale ale orașului. Experiența vizitării acestui oraș ia naștere acum 1 an, când la ai mei 21 de ani am decis să vreau să ”ies” din tipare și să-mi sărbătoresc aniversarea într-un loc străin, unde să nu cunosc pe nimeni, provocându-mă în a-mi diversifica cunoștințele în materie de orientare în spațiu și desigur în materie de: ”Bună ziua, mă puteți ajuta vă rog?”. Ideea de a vizita acest oraș, are la bază apropierea față de orașul unde pe parcursul a 3 ani, am fost student, pe perioada studiilor de licență, făcând referință la Sibiu, asemănarea dintre elementele arhitecturale fiind un alt argument în favoarea vizitării lui. Asemenea Sibiului, iubit tare mult de străini din diverse colțuri ale lumii, auzisem că era și Brașovul, bucurându-se de un specific aparte. La rândul meu vroiam cu ardoare să descopăr acel spirit a unuia dintre cele mai frumoase orașe din România.

Zis și făcut. 5 dimineața, zi de sâmbătă, călduț pentru acea vreme și anume sfârșit de noiembrie 2017. Bilete de tren, muzică bună, sandwich-uri, stories pe instgram. Mai pe scurt, totul cum cere cartea. Ghinion sau nu, în Brașov odată ajuns, am fost neplăcut surprins de o vreme ploioasă și rece. Nu eram echipat în ceea ce privește geaca și ghetele însă măcar aveam umbrelă: rezistentă, mare, deci numai bună de explorat cu ajutorul ei. Cu toate că îmi înghețau mâinile la o tentativă de surprins arhitecura brașoveană cu ajutorul telefonului, acest fapt nu m-a împiedicat să fac câteva cadre reușite chiar și pe vremea aia. Când am ajuns în Centrul Vechi, am încercat să dau de o cafenea deschisă în scopul de a scăpa de frig dar și de somn, cu un cappuccino. Ghinion și de data asta. Fiind dimineață de sâmbătă, majoritatea localurilor se deschideau la 10, ceea ce însemna încă 2 ore de așteptat mai ales că și check in-ul la pensiunea la care am închirat camera se făcea la 11. N-am stat mult pe gânduri, decizând că mai bine dezvolt o serie de plimbări pentru exploarea centrului decât să stau locului și să îngheț. Eram somnoros, înghețat. Lucrurile nu mergeau deloc cum le-am plănuit. Însă, la naiba! Eram în unul dintre cele mai frumoase orașe din România. Că e vreme bună sau rea, aveam un scop: să descopăr minunăția asta de oraș. Nu era vreme de plâns, ci de mers prin băltoace cu capul sus și nasu cât mai adânc în fular.

Piața Sfatului, în care mi-am început explorarea, m-a surprins cu elementele sale, aparținând stitului baroc, oferind o priveliște plăcută din o serie de clădiri colorate, în care și-au găsit reședința de activitate restaurante, cafenele, bănci și magazine, fiind loc de găzduire a festivalului internațional de muzică ”Cerbul de Aur”. De asemenea, aici am regăsit Casa Sfatului, fosta primărie, unde s-au luat o serie de decizii importante pentru oraș, la momenul actual adăpostind Muzeul de Istorie. Biserica Neagră, o altă atracție turistică, aplasată nu departe de piață, reprezintă o perlă în galeria arhitecturii oferită de acest oraș. Aceasta adăpostește cel mai mare clopot din România, unul din bronz, având o greutate de 6.3000 de kilograme, fiind cea mai mare biserică gotică, situată între Viena și Istambul. Aparținând stilului gotic, aceasta oferă un ansamblu armonios dintre vitralii, coloane de piatră și balcoane. La rândul său, fortificațiile din jurul orașului, construite cu scop de apărare, reprezintă elemente de arhitectură reprezentative printre care: Bastionul Graft, Turnul Alb, Turnul Negru, Bastionul Fierarilor dar și altele. Pe lângă astea, ansamblul de biserici este unul impresionat și divers. Din el fac parte: Catedrala Romano-Catolica Sfântul Petru și Pavel, Catedrala Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului, Biserica Sfântul Nicolae, etc. Cu siguranță, dacă mergeți în Brașov nu puteți să evitați Poiana Brașov, stațiune cu zonă muntoasă, unde puteți practica sporturi aferente sezonului rece. Îmi planific și eu să merg, însă am nevoie de o companie bună, pe care o am, și o poftă mare de vin fiert, la care însă mai lucrez.

Timpul s-a scurs rapid, așa că odată cu orele 11, mi-am făcut check in-ul, bucurându-mă de un duș fierbinte, un pat mare și moale, o ospitalitate generoasă și câteva ore de somn bune. Seara nu s-a lăsat mult așteptată, așa că am profitat din plin de vreme deja fără de ploaie, în a mă bucura de o plimbare prin magazinele cu suveniruri, din care să pot achiziționa ceva interesant care să-mi aducă aminte de acest oraș, scăldat de lumini serale și mulțimea de oameni care au ieșit din casele lor pentru a se bucura de weekend. Seara nu avea să fie împlinită fără o cină gustoasă, sub patronajului unui vin roșu: o subtilă Fetească Neagră de la Crama Aurelia Vișinescu, pe numele lui Red Artisan, la unul (cum era să realizez după plecarea de acolo) dintre cele mai îndrăgite restaurante și anume ”La Ceaun”. Despre acesta vă invit să citiți, aici. O vârstă frumoasă a fost întâlnită, cu un vin reușit, într-un oraș minunat, la un restaurant pe măsură. Ce putea să mai vrea un moldovean cu pălărie? Decât să o scoată cu expresia : Jos pălăria!

Cea de-a doua experiență privind Brașovul avea la geneză dorința de a scăpa de rutina zilnică oferită de stres și muncă pentru a mă bucura de frumos, de o bere produsă acolo și priveliștea oferită de pădurea aia care se înalță sus de către oraș unde putem regăsi numele acestuia după modelul hollywoodian. La fel cu ghiozdanul în spate, cu senzația aceea de ”acasă” care prin surprindere s-a instalat în conștiința mea, am plecat din nou să vizitez orașul care mi-a lăsat impresii bune. De data aceasta vremea a ținut cu mine, fiind sfârșit de primăvară, vreme de experimentat cu o geacă mai subțire, plimbări mai târzii și culori mai vii ale clădirilor. Și de această dată am avut ocazia să prind o ofertă bună la o pensiune, situată chiar în inima orașului, la un preț rezonabil.

În cea de-a treia oară, când am vizitat orașul, deja la sfârșit de august, anul curent, vremea de afară, caniculară în sine mi-a permis să experimentez: adidași comozi, cămașă cu mânecă scurtă cu flamingo pe ea, pantaloni scurți și pălăria din paie luată din Sighișoara. Cea de-a treia oară mi-a permis să văd orașul în splendoarea sa, cu gama variată de culori, arhitectura scăldată de soare și verdele atât de mult din el: păduri, parcuri, dealuri. Motivul unul întemeiat, a servit vizita surorii în scop de concediu, așteptat cu dor. Am decis că a mă limita la Sibiu nu ar fi o decizie corectă, respectiv, am decis să-i arăt și o fărâmă din Brașov, atât de drag, atât de cunoscut, atât de familiar. În ochii ei am văzut ardoare și fericire în a fi acolo, fapt care m-a bucurat și m-a făcut să fiu împlinit.

În Brașov, fost-am de 3 ori și toate bune. Fiecare vizită, cu peripețiile sale, experiențele plăcute și mai puțin, cu ghinion sau vreme rea a fost pe măsură. Am îndrăgit acest oraș prin asemănarea sa cu spiritului din Sibiu, care l-am regăsit și acolo, elementele de arhitecură deosebite, pădurile verzi și atât de vii, o gastronomie tentantă și o atmosferă plăcută de a fi acolo. A spune că vreau să-l revăd, înseamnă a nu spune nimic. Dar știu, de câte ori nu am să merg, mă așteaptă noi descoperiri, noi experiențe, noi cunoștințe însă aceeași dragoste de la prima vedere. Lucru cert: e chimie, îi plac eu lui, îmi place și el mie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *