Turist în țara mea

Alba Iulia: o dulce descoperire

De câteva zile mă bucur de venirea primăverii, cel puțin în calendar. Vremea nu este încă una prietenoasă pentru plimbările înserate sau sorbirea unui rose la o terasă, însă pentru unele călătorii de scurtă durată e tot ce trebuie. Recunosc, am așteptat-o enorm de mult. M-am simțit ca un urs în bârlog, din care voiam să ies mai repede. Mi-am promis ca începutul primăverii să îmi aducă bucuria unei noi călătorii. Nu știam când, unde și cum, dar știam exact de ce: dragostea pentru călătorii trăgea semn de alarmă pentru noi forțe, impresii și simțuri.

Plănuiam o călătorie de scurtă durată, de câteva ore, cu pălăria pe cap și ochii însetați de frumos. Analizând variantele posibile, am optat într-un final pentru (să se aude tobele)… Alba Iulia. Decizia nu a fost una întâmplătoare și aleatorie, dorința de descoperire a orașului persistând încă în primii ani de facultate când unii semeni de ai mei, mergeau acolo pentru a celebra Marea Unire, de la 1 decembrie 1918. Mai mereu se făcea că din diverse motive, eu nu puteam să merg, astfel optând pentru umplerea acestui gol.

Le-am luat pe toate treptat. Am analizat orarul trenurilor, harta orașului, prognoza meteo și compoziția laptelui din cașcavalul prezent în sandwich-uri. 😀 Ultima zi de februarie din acest an, promitea a fi cu plus pe scara de mercur, iar eu aveam dorință cât un munte. Am făcut rost de bilete dus-întors, mi-am luat o carte în ghiozdan, m-am înarmat cu adidașii cei mai comozi și mi-am pus pălăria pe cap; eram cât se poate de pregătit.

Dimineața am avut parte de un răsărit absolut minunat și de o cafea îmbătătoare. Eram bine dispus și înfometat de descoperire. Încrezut, mi-am pus fularul la gât și am început să mă bucur de priveliștea oferită de dimineața respectivă. Distanța dintre gară și centrul istoric este una nesemnificativă, putând fi parcursă pe jos, timp de 15 minute. Frumusețea orașului este concetrată în cetate, cea mai mare construită în stil Vauban(nume după mareșalul francez Vauban, desemnându-se o modalitate de construire a fortificațiilor, caracterizată prin forma sa poligonală) din România. Din momentul în care am văzut poarta a 3-a a cetății, asemănătoare cu un arc de triumf, am trăit o plăcută surprindere și descoperire vizuală.

A 3-a Poartă

Cetatea ”Alba Carolina” este o fortăreață cu bastioane. Are 6 porți, pe care putem observa fapte ale eroilor antici sau războaiele austro-turce, aparținând stilului baroc. Anual, cetatea este vizitată de sute de mii de turiști, reușind să păstreze amprente istorice și culturale ale evenimentelor ce au condus la formare poporului român, reprezentând emblema atât a județului, cât și orașului în sine, remarcându-se prin forma sa de stea cu șase colțuri. Înainte de a intra prin poarta a 3-a, atenția mi-a fost atrasă de obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan, situat în fața porții, impunător și măreț, în memoria acestor martiri.

Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan

În interiorul cetății întâlnim numeroase busturi ale unor personalități importante în lupta pentru înfăptuirea Marii Uniri cât și statui care oferă un aer deosebit de istoric dar și viu în acelați timp. Printre acestea putem regăsi domni aristocrați și doamne de clasă înaltă, soldați, o vânzătoare de flori, o bunicuță cu al său nepot sau un cler care transmite pilde unor copii.

De asememenea în interior putem admira marile catedrale care se ridică înălțător către cer și se lasă scăldate de soare. Printre acestea se enumeră: Catedrala Încoronării, alături de biserica Catedralei. Catedrala romano-catolică Sf. Mihail este o altă construcție maiestuasă, ușor comparabilă cu Notre Dame din Paris.



Arhiepiscopia Ortodoxă
(stânga) și Catedrala Sfântul Mihail (dreapta)

Monumentul dedicat Centenarului Marii Uniri este un alt monument demn de atenție, construit din piatră, sub forma a 4 cruci alipite, cu o înălțime de 22 de metri. Mi se pare o simbioză reușită între elemente de geometrie, simplitate și cultură. Pe parcursul explorării cetății, putem identifica anumite cafenele drăguțe și cu un aer specific. De asemenea, anumite aranjări florale vin să susțină întreg peisajul oferit de măiastra construcție. Într-un timp relativ scurt, reușești să explorezi aproape tot însă nu te saturi. Pe măsură ce treci pe aceleași străzi, descoperi noi elemente purtătoare de istorie și militari care mărșăluiesc cu onoare față de al lor datorie.


Monumentul Centenarului Marii Uniri

Sfârșitul lunii februarie a fost aducător de o nouă experiență. Am reușit să marchez un nou oraș din România în care am trăit și respirat istorie, am nutrit exploratorul din mine și am determinat către mișcare turistul din țara lui. Îmi doresc să revin în Alba Iulia, să-l suprind cu copii care se joacă, cu mirosul cafelei care ademenește, să urc în turnuri și să-l descopăr pe tot. Mai am însă atîtea de făcut acolo, însă cu și mai mult soare, cu pălăria de paie și cu un prim apus care va scălda zidurile cetății cu măreție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *