Cine sunt eu?

Salut! Sau mai bine spus bună?
Ok, stai, stai un pic. Cred că am găsit. Am să-ți spun: noroc, indiferent dacă ești reprezentant al sexului puternic sau al celui frumos. Te salut astfel pentru că așa am fost eu învățat să mă salut de mic copil. În sătucul unde am crescut mai mereu așa mă salutam, cu semenii mei. Deși pare o formă de adresare brutală pe alocuri, pentru mine este atât de familiară și dragă. Sunt Ionuț. Doru. Ionuț Doru. Pentru mulți prieteni din România sunt Doru, iar pentru familie și prietenii de la mine de acasă, din Republica Moldova, sunt Ion (cu accent pe I). Deși am o vârstă fragedă de numai 22 de ani, mă consider pe alocuri mult mai matur. La sigur de întrebi: De ce? În dreptul acestei maturități aș trage semnul de egalitate în dreptul cuvântului „experiență”. Nu că aș fi mare as în multe domenii, însă până la vârsta de 22 de ani am avut ocazia, și încă o am, să cunosc oameni minunați, caractere și vise, eșecuri și sfaturi, am învățat și m-am străduit să iau ce e mai bun din orice, să caut puteri în mine de a merge mai departe și de a fi un luptător, un visător așa cum îmi place mie să spun. Mi-am hrănit personalitatea și încă fac acest lucru.

Născut într-un sătuc mic de la sudul Moldovei, acolo mi-am petrecut copilăria, am învățat la școala din sat după care am mers la liceu cu profil real, la mine în raion (județ în România) după care după o serie de gânduri și decizii am ajuns să fiu student în România. A fost un drum lung, dar al naibii de fain. Însă asta e o altă istorie, un alt articol.

Probabil te întrebi ce m-a determinat să încep a fonda și dezvolta un blog? Plăcerea! Plăcerea de a crea. Fie că vorbim despre relatarea într-un anumit spirit a unei amintiri, experiențe sau a ceva imaginar, fie că vorbim de realizarea unor fotografii, învățarea de noi lucruri, instalarea de noi aplicații, recomandare de un vin bun și altele, toatea astea dar și multe altele au reprezentat piloni în a ajunge să depun efort ca procesul lecturii tale să fie „realizabil”, plăcut și existent. Îmi place să creez, să bucur oameni, să cresc pe fondul criticii, părerilor, sugestiilor și pur și simplu a cuvintelor calde a unor oameni faini, diverși și jmecheri.

Ce ai să găsești aici? Viziune. Am să fac share la ceea ce văd, gândesc, cred și urmăresc. Să fim cu aceeași viziune complexă, personală dar în același timp diversă.

Și într-un final: Încă din titlu blogului, la sigur te-ai întrebat: De ce „Foc la Ghete”? Răbdare! Doar atât pot spune: e unul din principiile pe care mă bazez, însă complexitatea acestuia urmează să o dezbatem.
Îți doresc lectură plăcută, spor și inspirație! Și de ce nu, Foc la Ghete!